Moşulică şi garajul

Undeva prin Belgia, un moşulică [Eugene Breynaert] şi-a construit un mini garaj la parterul unui bloc. Acum, garajul dacă am spus că este unul “mini”, el are o lăţime interioară de numai 1,55 m. Buuuun, iar maşinuca domnului Eugene este un fiat panda, model de prin ’80 cu o dimensiune de 1,49 m în lăţime, o diferenţă de numai 6 cm. Bănuiesc că v-aţi dat deja seama că la intrarea în garaj, lui îi rămâne cate 3 cm în laterale pentru a baga maşina înauntru.

Hehe… odata intrat în strâmntoarea aia, cum v-a ieşi el din maşină?

Priviţi materialul.

Întâmplare vegetariană

De curând am trecut prin Sighişoara, a “n”-a oara de când tot bat drumurile cetăţii, mai ales in zilele Festivalului Medieval. Un oraş splendid prin vechimea şi istoria lui, dar şi a oamenilor calzi de acolo. Întotdeauna am fost fascinat de acel loc, dar nefericirea face că anul acesta mi-a pus capac nesimtirea unor oameni, unui restaurant.

Ce s-a întamplat.

După o zi în care am condus vreo 400 km şi colindatul cetăţii în lung şi-n lat, monstrul din stomacul meu a început să zbiere. Ok, m-am dus la o pizzarie să-l potolesc un pic. Acum, eu şi soţia suntem la o cură ce înseamnă fără carne şi sucuri, ne uităm noi în meniu  după o pizza vegetariană. Comandăm cu menţiunea să fie fără porumb şi după aproximativ 20 minute vine şi comanda noastră. Ospatarul ne serveşte cu doua farfurii mari, le pune pe masă şi ce sa vezi, un aluat mare rumenit cu o plească de legume  (printre care mazare, morcovi) congelate. Ce au făcut ei, au cumpărat pungi cu legume congelate din supermarket si le-au turnat peste aluat, bagandu-l in cuptor. O-ri-bil! Semana cu o balegă.

Bun, îmi arăt nemulţumirea şi-i explic omului că o astfel de pizza nu se face aşa, mai ales cu mazăre congelată. Nu este prima oara când mănânc aşa ceva, se pune ardei gras, se pune ceapa, brocoli, roşii, dovlecei, ciuperci, toate PROASPETE. El nu, că dacă am comandat vegetariană trebuia să ma aştept la un mix de legume [n-ai cu cine să te înţelegi]. Ok zic, noi ne ridicăm şi plecam, dar dacă vrei neapărat, fă-mi nota de plată şi lasă-ma-n pace.

Drept răsplată, a luat farfuriile înapoi şi mi-a adus una singură, comestibilă.

Ce concluzie am tras eu din această întamplare… Un restaurant care se deschide 4-5 zile pe an, cum se întâmplă la un asemenea festival [restul zilelor, în afara festivalului, cetatea Sighişoara fiind pustie], nu funcţioneaza la parametrii normali. Te îmbuibă cu tot feluri de meniuri făcute talmeş-balmeş de ochii clienţilor, dar în cărţulia aia îti scrie doar denumirea mâncărurilor, nu şi ce conţin acestea. Mai bine îţi iei două mere din piaţă şi rezolvi problema.